CELE 3 SURORI
Casa noastra de vacanta (Busteni). Vine toata lumea. Familie. Prieteni. Pe vara.
Cele 3 surori : Olga (fata batrana), Macha (fata perfecta), Irina (fata tanara). Fratele (drogatul, cartoforul, pierde-vara). Un mos, prieten vechi de familie (regretul). Sotul Machei (barbatul perfect). Iubitul Irinei (barbatul normal). Prietenul barbatului perfect (clovnul homosexual). Prietenul barbatului normal (american psycho).
Oamenii din afara se ciocnesc cu oamenii de dinauntru (localnicii, cei care au ramas, cei care s-au nascut acolo - Cum sa se fi nascut acolo ? Nimeni nu s-a nascut acolo. Acolo sunt doar vilele omaneilor de la oras, ale bogatanilor care vin sa-si petreaca vacantele in ele.)
Gagica fratelui (De ce nu ma plac surorile tale ? Ma cred vulgara ? Ma cred / ma crezi ?! proasta ? Mie-mi place de ele.) Baiatul din copilarie (omul de la munte ; pilotul ; capul familiei ; padurarul ; instalatorul din filme porno curat la trup si la suflet - nu a fost decat cu o femeie toata viata lui - sotia lui, mama copiilor lui ; mecanicul de la service-ul auto, manjit de motorina pe degete ; tatal fetitelor : cele 3 surori - noua generatie ; sotul nebunei ; sacrificatul ; lasul).
Olga se pune direct pe treaba : curata morcovi, taia varza, pune de gratar, scoate masa-n curte, stie tot despre toti, se intereseaza de soarta lor, memoria familiei, nucleul, semineul din mijlocul salonului, soba din dormitor, pendulul vechi care inca merge, degetul care gaseste singur intrerupatorul cand toata lumea orbecaieste prin intuneric. Profesoara. Directoarea. Organizatoarea. Lesbiana. In cuplu cu o alta Olga dedicata mamei ei bolnave. Maica Precista si Maria Magdalena iubindu-se in curatenie. Ea - care va exploda de-atata povara purtata pe o singura pereche de umeri fara de recunostinta.
Macha vrea sa plece inapoi de cum a ajuns. E trista. E disperata. Poate c-o asteapta un amant altundeva. Poate ca amantul a parasit-o, lasand-o sa se zbata singura in culpabilitatea fata de sotul perfect. Apare vecinul. Macha ramane. Transfer. De la sotul perfect la fostul amant perfect la noul amant perfect. De la tata. Departe de a fi perfect. El. Care si-a inselat nevasta necontenit. Care a parasit-o si care s-a intors punand capat unui alt transfer temporar : intre sot si prietenul sotului. Ramas doar cu regretul.
Irina bea si vorbeste. Are 21 de ani si e blazata. A fumat, a baut, a futut, toate de la 15 ani. Nu mai are nimic de incercat. Vrea sa se ocupe de refugiati, dar le rateaza expulzarea din oras din cauza unui serial care te prinde si nu te mai lasa. A vazut toate episoadele intr-o noapte si a doua zi dimineata nu s-a trezit la timp pentru expulzarea refugiatilor. Irina e iubita. De toti (e aia mica), dar mai ales de prietenul ei cu care se joaca la consola. Pe care il paraseste. Pe care apoi il ignora exact pana cand isi gaseste pe altcineva. Cand il reclama inapoi. Irina - copilul capricios. Nedezvoltata sexual in ciuda volumului consumat. Nu prea vrea sa si-o traga. Sau doar pe la spate. Nu e gata pentru maturitate. O incerca regulat cu degetul si se retrage ranita. Realitatea doare. Evitarea ei nu. Nina. Care vrea sa fie un pescarus pe scena altruismului si a salvatului lumii. Care distruge, fara sa vrea (mereu fara sa vrea ; ea nu vrea nimic, oricum), barbatul normal. Barbatul care poate sa accepte un refuz si sa se reconstruiasca. Barbatul care nu uita sa viseze. Barbatul poet. Care-si trage un glont in cap cand intelege c-a fost amagit, inselat, tras pe sfoara. Vidul din ceilalti e insuportabil.
Eu sunt in toate 3 : batrana, perfecta, tanara. Responsabila, infasurata intr-o poleiala aurita, visatoareo-depresiva. Ma caznesc sa pastrez ordinea in viata mea : fac yoga, meditez, incerc sa-mi tin in frau crizele bulimice, muncesc de crap, nu pierd vremea, o trimit pe mama in excursii exotice. Cu parfum de perfectionism : cariera, reusita, bani, situatie, cultura, cunostinte, pareri, analize. Retardata emotional, indragostita de taticul meu iubit, o fetita intr-un corp de femeie, cu orgasmul interzis mascand insuportabilul - inavuabilul - inimaginabilul incest. Draguta. Adorabila. Dulce. Suava. Curva doar pe alocuri. Niciodata peren. Mereu neasumat.
Pe scena intreaga mea terapie : puterea imobilizata de transmisia trans-generationala. Oameni inteligenti, cultivati, sensibili, darnici, care nu reusesc sa se alinieze cu sine si sa-si ia libertatea in dinti.
Casa de vacanta e un huis clos, inchisoarea din noi, o gaura neagra spatio-temporala. Casa de vacanta e viata noastra.
Of, cate povesti intr-un cub de 60m2. Cate diferente intre personaje si cat la fel.
Iarna. Familia si prietenii vin de Craciun, ca in fiecare an. Casa e un squat : fratele s-a instalat in ea cu fata vulgara si cu copilul lor. Fratele bea, se drogheaza, pierde bani la jocuri de noroc. Fata vulgara cere casa pentru ea, nu vrea sa-i primeasca pe cei dinafara, vrea sa-i dea afara. Uzurpatoarea vrea sa taie Livada, dar nimeni n-o banuieste, nici actori, nici spectatori.
Cele 3 surori nu cedeaza. Nu stiu ca rezistenta lor n-are nici o importanta. Ce va fi va fi. Lumea noastra se va sfarsi. Lumea lor va veni. Visinii vor cadea. Casa va fi vanduta si apoi daramata. Lacul va fi inlocuit de o piscina. (Mie nu mi-a placut niciodata sa ma scald in lac : apa e murdara si e prea mult mal. Ce treaba am eu cu natura ? Ce treaba am eu cu traditiile ? Ce treaba am eu cu mostenirea ? Eu nu mostenesc, eu cumpar. Eu (ma) razbun. Ma pis pe ea de stanga caviar, ma pis pe ei de copii rasfatati. Sa le fie de bine ; asa le trebuie.)
Nu are chiar ne-dreptate fata vulgara. Pentru ca si ei, ca si noi, au tradat. O spune Macha despre generatia hippie : da, revolutia o face artistul, poetul, intelectualul, nu proletarul. Revolutia o face cel care are timp sa o gandeasca si bani sa o planifice. Cel care n-are grija zilei de maine si care, desi risca tot, nu risca nimic : caldura caminului familial va fi tot acolo la intoarcerea fiului risipitor. Dar dupa ce fata din familie buna si-a ars sutienul pe strada, dupa ce budistologul a travesrat India si s-a revoltat impotriva mizeriei umane, dupa ce Sex Pistols au scuipat pe Margaret Thatcher, s-au retras toti linistiti in apartamentele lor din noile cartiere gentrificate, si-au agatat Warhol-ul de perete si s-au pus pe facut copii si investitii imobiliare ca si parintii parintilor lor de-a pururea si in vecii vecilor amin. Noi am facut tot ce-am putut. Femeile sunt inca mai putin platite decat barbatii ? Sorry, feminismul n-a pris la public. Nu puteam nici noi reusi pe toate planurile. Acum e randul vostru. Spune batranul solist de rock din fundul canapelei lui din piele fina si pufoasa.
Oricand (vara, iarna, cui ii mai pasa ?). Alta data. Ultima data. Fratele a vandut casa. Olga impacheteaza. Macha va pleca in lume cu amantul ei. Barbatul perfect (care si-a lasat mustata) plange. Irina se va marita cu barbatul normal, dupa ce l-a facut sa se desparta de noua lui prietena.
Amantul nu mai pleaca.
Barbatul normal intelege ca Irina nu-l iubeste, nu poate sa-l iubeasca, n-o sa-l iubeasca niciodata, orice-ar face.
Prietenul vechi de familie isi aduce aminte de Mama celor 3 surori pe care a iubit-o timp de 9 luni, cat barbatul ei - prietenul lui - o parasise. E singura femeie din viata lui care a contat. Mama copilului lui : Irina. Care nu stie.
Cam de la mijlocul piesei plang intr-una.
Din cand in cand mai rad, cu pofta. Cand clovnul homosexual povesteste cum l-au futut in cur pana la sange doi tineri de pe Grinder. Asa glumim noi. Asa nu vrem noi sa acceptam ca am imbatranit. Asa rezistam noi in fata vietii. Nu o luam in seama. Chiar daca stim ca dupa aia o sa ne usture-n cur. Continuam. Ne batem cu pumnii-n piept si ne aratam tari. De frica sa nu patim ca diaria cand n-au luat-o cacatii la bataie cu ei ca mergeau numai ei, aia tarii.
Cand se chefuieste : se bea, se canta, se danseaza. Hit me baby one more time in versiunea Travis la pian si in franceza. Niste hituri actuale revizitate cu gust in salonul unui apartament de bobo (hipsteri la noi in Elvetia) - leit inceputul de la L'Ennemi du Peuple de Thomas Ostermeier (dupa ce casa de vacanta e leit apartamentul berlinez din Demonii lui Lars Noren, tot la Odeon acum multi ani).
Nu cunosc piesa. Sau daca am citit-o n-o recunosc. Ma intreb cine se va sinucide. Oricare dintre ei ar putea.
Plang cu sughituri, cu degetele mangaindu-mi cand buzele, cand gatul. Cand plang tot corpul (dar mai ales fata) devine mai sensibil : simte mai multe, mai devreme, mai tare.
Bineinteles ca e barbatul normal - normal pana la capat. E ca Oedip cand isi scoate ochii : barbatul normal se revolta altfel, el nu rezista, el nu accepta. Asta el nu accepta. Asta. Viata. Viata normala. Viata normala e inacceptabila.
Ma uit in ochii lui la aplauze. Sunt in primul rand, exact in fotoliul din mijloc. Ma intreb daca vede ca ochii mei rosii sunt inca plini de lacrimi in ciuda surasului de spectator satisfacut si recunoscator. Ii multumesc in gand. Pentru constelatia familiala. Pentru terapia pe paine. Pentru teatru.
///
Tatal si mama sunt morti. Cenusa tatalui e intr-un borcan. Trebuie raspandita pe mosie.
Tatal si mama nu ar trebui sa mai fie cu cele 3 surori. Si totusi sunt pe scena. In rolurile cele mai ieftine, cele mai profitabile, pentru ca gratis. Tatal si mama joaca cel mai bine. Ii vezi cand si unde nu sunt. Tatal si mama si casa sau livada sunt cu noi, sunt in noi. Poti sa imprastii cenusa (de ce mi-a venit scrum in cap inainte de cenusa ?), poti sa darami casa sau sa tai visinii, ei raman tot acolo. Blocati in spatiu si timp. Fantome. Personaj colectiv. Mostenire invizibila.
Odéon 6e
10 novembre – 22 décembre 2017 / Durée 2h35, avec un entracte
Commentaires