Eroi si anti-eroi (Après la répétition, TG Stan)
Dupa repetitie e o piesa ciudata. Teatru in
teatru in teatru in teatru. De nu mai stii cine ce joaca. De nimeni nu mai stie
pe cine sau daca joaca. Teatru sau viata ?
Am vazut o in doi :
El : 32 de ani, franco-american.
Familie descompusa / recompusa / împrastiata prin lume. Mama artista lejer pierde-vara.
(Nu stiu mai multe.)Eu : 36 de ani, românca stabilita in Franta de la 20 de ani. Bunic legionar. Tata cu origini nesanatoase. Unchi actor si director de teatru. Mama curaj.
Am vazut fiecare alta piesa :
El : Anna (tânara actrita) intra pe scena
sa si caute bratara pe care i a oferit o iubitul ei si pe care a pierdut o. Se
întalneste cu Henrik Vogler (regizorul batran). Piesa s a terminat : Anna se va
culca cu Henrik Vogler – tatal ei natural. Henrik Vogler e un monstru care
comite voluntar incestul. Eu : Contrar tutoror celorlalte meserii, arta nu e delimitata. Arta e viata. Teatrul continua sa se traiasca in afara scenei. Regizorii si actorii joaca împreuna, se culca împreuna, traiesc împreuna, fac copii împreuna ; nici ei nu mai disting viata lor de viata personajelor lor. Arta e în sânge : o poveste de familie, care se transmite din mama în fiica.
N am vazut incestul. Nici cand El mi a aratat incestul, nu mi s a parut relevant. Si ce daca ar fi incest ? Monstrilor sacri li se iarta orice. Arta justifica orice crima. Arta cere sacrificiu uman. Ana lu Manole.
Cum distingem eroii de anti-eroi ? Cum
capatam capacitatea de a i diferentia ? Si ce ne facem daca ne nselam si i
confundam ?
Am crescut cu ideea ca Tata Mare a fost un
erou. Un sfant. A facut puscarie pentru ideile lui. A fost un om onest, care a
suferit pentru dreptate. S a sacrificat. Si a sacrificat familia. De abia
Jacques, psihologul meu, mi a aratat un alt mod de a l privi pe Tata Mare : un tata
absent, care a pus in pericol integritatea fizica si psihica a familiei lui.
Deci, erou sau anti-erou ?
Am crescut cu ideea ca Tata a fost un
erou. Un baiat bun. Care a rezistat presiunilor comuniste. Care a suportat o pe
mama. Care m a crescut cu dragoste fara sa mi impuna vreo regula. De abia
Jacques, psihologul meu, mi a aratat un alt mod de a l privi pe Tata : latura
lui masochista – ramasul într o tara care nu i convenea, într o relatie care nu
i convenea ; latura lui sadica – pedepsirea cotidiana a partenerei pentru ca nu
corespunde standardelor (excluderea ei, batjocorirea, abuzul) ; latura lui
incestuala (relatia noastra fuzionala, spalatul la cur, frontul comun împotriva
mamei). Deci, erou sau anti-erou ?Am crescut cu ideea ca Nenea Dan a fost un erou. Un artist. Un cuceritor. Povestile de futai la posta cu popa Mitica, pasat boli venerice si crescut actrite aspirante de la 16 ani ma fascinau. Voiam si io sa fiu la fel cand o sa fiu mare. De abia recent, de data asta fara Jacques, am gasit un alt mod de a l privi pe Nenea Dan : un incapabil de angajament ; un fricos de intimitate ; un evitant al conflictelor cu riscul de a i sacrifica pe cei dragi in loc de a i apara si a le asigura securitatea necesara. Deci, erou sau anti-erou ?
Bineînteles, fiecare a facut ce a putut cu
bagajul lui, cu timpul lui, cu ce a avut si ce n a avut. Aici nu i de critica.
Nu i de proces. Nu i de ars pe rug. Aici e de minte ascutita si simturi
antrenate. E de cum se dezvolta capacitatile de analiza ale unui om. De câte
unghiuri de vedere identifica. Si de cât de capabil sa se puna in spatele
fiecarui dintre ele este. E vorba de unghiul meu mort, din care nu vedeam decât
o versiune a istoriei. E vorba de nevoia mea de certitudini si de criza pe care
mi a provocat o prabusirea lor. E vorba si de dreptate : de repunerea în
drepturi a Mamei, care mi a aparut pentru prima oara în victima persecutata. De
repunerea în drepturi a Femeilor in general, gratie carora rasa supravietuieste
: fara instinctul si actiunile lor de conservare, umanitatea s ar duce de râpa ;
am trai într o lume a ideilor / pasivitatii / desfrâului ; într o lume disfunctionala.
De revolta împotriva tuturor celor care ne trateaza de isterice când aratam cu
degetul neregulile lumii. Cand ar trebui sa ne sustina. Si sa ne protejeze.
Hai, poate nu erou sau anti erou. Ci Om.
Cu slabiciunile lui. Cu durerile lui. Cu neajunsurile lui. Om. Pâna la urma ce
marcheaza iesirea din copilarie daca nu recunoasterea umanitatii profunde a celor
mai mari ; pierderea dimensiunii de supraom ; si mentinerea increderii in sine
in ciuda disparitiei eroilor copilariei.
Commentaires