Rubrica lu' Ruxandra : 10 solutii infailibile pentru vindecarea învatamântului românesc
Ruxandra e în State si scrie lucruri misto pentru România Libera, si ma mai bag si io în seama cu ea din când în când ...
Sunt adultul oarecare X. Ca elev, am avut o singura meditatie, la economie : un gen de legiunea straina a testelor grila pentru admiterea la ASE ; prima mea experienta cantitativa (vs. calitativa) ; primul meu contact cu productia de masa, cu notiunea de eficientizare, de optimizare. Am reusit 100% din grile la examenul de admitere, fara sa fi priceput mare lucru despre economie (în afara de “mâna invizibila” si de “avantajul concurential” care stau si azi la baza gândirii mele “liberale”). Colegii mei de liceu traiau un gen de bulimie a meditatiilor (la româna, mate, fizica, chimie ...) ; lipseau de la ore ca sa învete pentru bac si admitere. Asa am ajuns io cu premiu’ I în clasa a 12°: prin neprezentare.
La bac, la unele materii s-a copiat, la altele nu. Io am copiat la fizica. Cred ca daca n-as fi putut sa copiez, n-as fi reusit sa trec. Nu s-au dat bani ; am facut o cheta dimineata si am cumparat fursecuri si cola pentru supraveghetori. În cazul liceului meu, nu cred ca se poate vorbi despre coruptie, spaga, etc. Se poate vorbi despre un gen de complicitate a profesorilor în cazul materiilor “secundare” (nu mate & româna), general acceptate ca grele. Complicitate motivata, cred io, de o dorinta de a pastra intacta rata de reusita a elevilor unui liceu si, deci reputatia liceului în chestiune.
În scoala am avut cursuri bune si cursuri rele, cursuri la care mergeai cu placere si cursuri la care mai bine lipseai.
Din cursurile bune, am avut mereu profesori super tari la matematica. De altfel, cu ce am învatat la stastistica si matematici financiare în anu I la ASE (daca tot e sa dam nume, Doamna Tanasoiu e de vina !) am razbit prin 4 ani de facultate în Franta : eram cea mai tare din parcare (si parcarea nu era goala !) pentru ca facusem deja TOATA programa de mate de 5 ani de studii franceze într-un an de studii românesti.
Din cursurile rele; îmi aduc aminte cu dezgust de orele de geografie din generala si de la liceu, cu profesoare care, în cel mai bun caz, îsi recitau lectia (când nu ne citeau din manual). Mueirile astea ar fi trebuit interzise : or fi stiut “carte”, dar n-aveau pic de pedagogie si un contact cu elevii egal cu zero. Nu stiau sa vorbeasca, sa se impuna, sa ne captiveze. Erau, ele în primul rând, dezgustate de prezenta lor la ora (se simtea ca “profesor” nu era pentru ele o vocatie, ci o ultima solutie la insertiunea pe piata muncii). Afara cu introvertitii si tembelii ! Învatamântul e o meserie de contact, de relatii umane, pentru care îti trebuie dinamism, simt teatral si umor.
Acestea fiind spuse, voilà punctele 8, 9 si 10 :
8. recrutare : interviu pentru testarea motivatiilor viitorului profesor + test de personalitate (profilul în banca lui, care se ascunde în spatele calculatorului, n-are ce cauta în învatamânt ; în cercetare, de ce nu ? savanti nebuni se cauta, profesori loviti de mutism nu)
9. formare : cursuri de teatru, retorica si dezbateri. Catedra e o scena, pe care profesorul trebuie sa stie cum sa o ocupe. Variatiile de ton sunt binevenite pentru a evita adormirea salii. Lansarea unui subiect controversat încinge spiritele si stimuleaza schimburile de idei.
10. profesionalizare : iesim din scoala nici cal nici magar, fara vreo idee despre viitor, de unde si numarul mare de persoane care se înscriu la o a 2a facultate sau care nu vor lucra niciodata în domeniul lor de studii. Ar trebui organizate incursiuni în lumea muncii de la vârsta cea mai frageda : vizita de uzina, parinti care vin sa-si prezinte meseria, conferinte, stagii profesionale (pe bune, nu în firma lu’ taticu’). În ultimul meu an de facultate, la Sorbona, jumate din profesori erau salariati la diverse firme si ne faceau niste cursuri extrase direct din experienta lor de munca, aplicabile pentru noi pe termen foarte scurt.
Nu vorbesc voit despre BANI (care stau la baza unui corp profesoral competent si motivat) pentru ca Ruxandra a zis solutii ieftine sau gratuite. :)
Hello all, je publie des commentaires sur les articles d'une amie qui écrit pour un journal roumain. Comme ses articles sont en roumain, je ne vais pas traduire mes commentaires en français. Excuses !
Commentaires