Rubrica lu' Ruxandra : Francezii musulmani şi francezii musulmani de aparenţă
Ruxandra e în State si scrie lucruri misto pentru România Libera, si ma mai bag si io în seama cu ea din când în când ...
Part one. Despre arabi si jurnalism
Frate, bine ca s-a terminat. Ne saturasem cu tontii de reportajele exclusive de la fata locului la fiecare 2 minute. Am trait câteva zile ca pe realitatea tv pe toate posturile. Am aflat si ce a supt maruan sau mahomed sau ualib sau cum l-o fi chemând - ca numa’ de-a dreaq tot n-am retinut - de la sânu’ araboaicei de ma-sa. De coispe ori pe zi s-a dat legatura la baietzii aia în sud (unde e soare tot timpu’ de crapa si parizianu’ de ciuda ; soare, arabi si lenesi în general), de coispe ori pe zi am aflat ca teroristul e incercuit, ca nu poate sa scape, ca totul e o chestiune de minute. Am aflat cu stupoare ca politistii ziua trag in aer si noaptea sting lumina la tot cartieru’ ca sa-l streseze (?!) pe ala micu’. Am inteles ca l-vor alive. Dupa care dead or alive. Dupa care si dead a mers. Cica au tras ca nemâncatii, peste 100 de gloante. Ca l-au ciuruit ca pe comisaru’ ala din la piovra, primu’ serial politist din istoria umanitatii româno-italiene, ala din cauza caruia tot românu’ rupe doua vorbe in italiana, ala responsabil de transhumanta permanentizata a ciobanului mioritic in sectorul hotelier / menaj / constructii italienesc. Care va sa zica au tras si l-au ciuruit. Asha ca acuma toate ziarele pot sa zica linistite ca mortul si-a luat secretul dupa sine in mormant si in acelasi timp ca sotto a avut complici pe care va trebui sa-i încoltim. Of course ca nu numa’ ziaristii se prostitueaza cu stirile de senzational si cu exploatarea pâna la supra-epuizare a povestii (cica se storytelling). (De notat ca presa franceza e, traditional istoric, o presa serioasa, care prezinta faptele si animeaza dezbateri inteligente in jurul lor ; de cand cu dsk, etc. asistam neputinciosi la o americanizare a presei franceze, à la fox, cu breaking news si tot tacâmu’.) Of course ca si clasa politica se autoserveste marinimos din portia de senzational : clasa politica condamna, acuza, se solidarizeaza cu victimele pâna la culmea ipocriziei : opreste campania! Cica o zi doua nu mai vorbim de alegeri si alte shoze frivole, plângem si contemplam drobu’ de sare. Nu, nu se cheama bagat frica in popor si servit pe tava tematici securitare si omofobe. Se cheama decenta si demintate. Umanism. Compasiune. Sinceritate. Nebanuite sunt caile campaniei.
Part two. Despre peisajul politic francez
Atentie! Acest comentariu nu e obiectiv!
Deja o lamurire despre alegerile precedente. Sarkozy n-a câstigat datorita discursului securitar anti imigrationist. Sarkozy a câstigat pe tema puterii de cumparare si a refuzului unei societati a asistanatului (travailler plus pour gagner plus). Si mai ales prin diferenta cu ségolène, un gen de prepelita (sau alta pasare de curte care face mult zgomot dar care sfarseste in farfurie) inutila. Sarkozy a fost simplu si pedagog si si-a "pledat" cazut in fata poporului ca un avocat (ce este).
Alegerile de anu' asta sunt alta mancare de peste. Coté sarkozy, se joaca din plin cartea profesionalismului, a presedintelui de meserie. Campania este minunata pentru ca lipseste cu desavârsire. Ce e-al lui e pus de-o parte :
1. Sarkozy a îndraznit pentru prima oara de la Revolutie (exagerez, da' doar cu vreo 2-3 secole) sa atenteze la Pensii în general si la vârsta de iesit la pensie în particular.
2. Sarkozy a "salvat" Europa de la faliment în septembrie 2008 (în fine, nu chiar în septembrie, da' ati inteles aluzia) convingându-i pe toti capi di tutti capi (ma scuzati daca n-am scris bine, nu vorbesc italiana) sa puna mâna de la mâna si sa refinanteze bancile (pentru ca noi nu avem Banca Centrala adevarata, asha ca la orice mini decizie, în Europa trebuie sa te dai bine pe lânga toata lumea ca sa-i convingi pe toti sa te sprijine).
3. Sarkozy a dat-o pe brazda pe amanta lui nemtzoaica lejer supraponderala (vezi oximoronu'?) si a convins-o ca trebuie "salvata" grecia. (pun ghilimele ca nu ma bag la comentat pertinenta celor doua planuri de refinantare de mai sus)
4. În sfârsit, sarkozy are un avantaj unic : în calitate de candidat la al 2lea mandat, nu va avea nici o preocupare electorala daca e ales din nou. Ma explic : daca nu revizuieste constitutia sau nu se declara imparat (s-a mai vazut si la case mai mari, si chiar de 2 ori in aceeasi familie), sarkozy va fi Liber sa ia masurile cele mai Nepopulare (gen desfiintarea celor 35 de ore pe saptamana si taierea de macar o saptamana - doua din cele 7 de concediu legal).
Bref, cu sau fara campanie (da' se pare mai mult fara) sarkozy are toate sansele sa câstige : sânge în vine (ca sa nu fiu vulgara, ca iar îmi apar stelutze), imagine de leader european si dezinteres electoral pentru viitor.
Amu' cine l-ar putea face sa piarda?
- hollande (stânga clasica). Imaginea de tembel îl precede ca buzduganul pe zmeu (desi se pare ca în viata de zi cu zi e un baiat simpatic). A avut un anume suflu (spirit, duh, cum vrei sa-i spui) la începutul campaniei da' amu ' s-a cam stins. Nu stiu cine l-a pregatit cu retorica, da' e imposibil sa-l asculti mai mult de 10 minute fara sa adormi. Masura de capatâi : moarte bancherilor si 75% de impozit pentru bogatani. Parerea mea : stânga s-a excitat de 2 ori aiurea crezând ca o sa câstige sigur. Prima oara înainte de afacerea DSK, când era convinsa ca orice ar fi nu exista om mai prezidentiabil decat seful FMIului (de acord). A doua oara la inceputul campaniei, cand era sigura ca orice ar fi poporul francez nu va mai suporta cultura bling bling-ului si imaginea austeritatzii legate de sarkozi (ne de acord). Verdictul meu: mai multe sanse ar fi avut aubry.
- marine le pen (extrema dreapta). Fata asta e tare simpatica. Sincer. Are ceva in plus fata de taica-su (care deja stia sa faca show). Plusu’ asta e un zambet si o exprimare normala. Marine le pen le vorbeste oamenilor pe limba lor, folosind cuvinte din popor. Si nu eschiveaza nici o intrebare. Raspunde cu da si nu daca i se cere, nu te ia cu teoria castravetelui (cum face toata clasa politica, de parca ar fi învatat asta la scoala – la stiinte politice sau la administratie publica of course) ca sa orienteze întrebarea spre ce are ea pregatit. Zice enormitati da' le asuma. E femeie dintr-o bucata, si asta atrage electoratul din topor care se identifica cu dânsa. Masura de capatâi : iesirea din euro (si implicit sfârsitul lumii). Parerea mea : cu mostenirea (de la jean-marie), marine le pen a avut sansa unica de a rupe cu izolationismul politic al lu' taticu, sa tempereze pe ici pe colo si sa se apropie macar o leaca de dreapta clasica ca sa intre nene la guvernare (ceea ce solo nu se poate, ca totusi nazisti (toti) francezii nu sunt). Verdictul meu: pericol de moarte ; noroc ca n-are program economic si ca oamenii nu sunt chiar atat de batuti in cap.
- mélenchon (extrema stânga): asta e un baiat de geniu. Cica îi sufla in ceafa lu’ marine le pen în sondaje dupa ce a plecat de la zero (aproape ; va zisei, io cu masurile exacte nu sunt prietena). E un clovn ca si clanu’ le pen, face spectacol oriunde se duce. Da’ are un fel de ... prospetime, idealism, pare a nu fi înca total corupt de politica, de societate, de viata. Masura de capatâi : salariul minim la 1700 € pe luna (contra 1100€ pe luna la ora actuala cred). Parerea mea : e singurul baiat care prezinta un proiect de societate, o idee de un mai bine colectiv + e singurul baiat care poa’ sa miste masele. Tot tineretu’, toti profii, toti artistii, toata profesiunea liberala care castiga asa de bine încât îsi permite sa mai spere la o lume mai buna pentru toata lumea (stânga caviar se cheama în franta) îl adora. Are armate de voluntari care lucreaza zi si noapte pentru el, care duc munca de convingere la prieteni si dusmani, care împart pliante la orice ora din zi si din noapte si care au reusit sa-i organizeze un meeting de strada, lucru nemaipomenit în franta, unde strada e un loc laic si fara de culoare politica. (toate meetingurile politice de pâna acum se tineau în imense sali special închiriate).
Si cine e (nu chiar tot) restu’ lumii ?
- bayrou : centru, în general pe locu’ 3 dupa principalul candidat de stânga si principalul candidat de dreapta ; se pare ca nu zice deloc prostii, da’ are urechile prea mari
- de villepin : cel mai frumos politician în viata, acest obama alb, acest petre roman francez, de dreapta, cel mai prezidentiabil dupa aspect si vorba ; terminat politic din cauza CPEului (contrat premier emploi) în primavara 2006 se pare nu fara ajutorul lui sarkozy ; prea nobil, prea lenes sau prea bogat ca sa se apuce de campanie ; nu se prezinta pentru ca nu si-a strâns toate semnaturile
- eva joly : doamna cu ochelarii rosii, ecologista, a taiat si a spânzurat în nu stiu ce afacere financiara din anii 90 sau 2000 când era magistrat ; poporu’ francez o respecta si o crede capabila de eradicarea fraudelor bogatanilor (firme si persoane fizice) ; marele defect : are inima ; s-a uzat foarte repede în lupta pentru putere si a suferit ca un câine la loviturile sub centura ; în plus, are accent
- comunistii (o tanti necunoscuta care o înlocuieste pe o tanti pe care o chema arlette) si anti-capitalistii (nea’ poutou sau ceva de genu’ asta) care vin dintr-un univers paralel gen zona crepusculara ; comunistii pentru ca nu s-au învatat minte de la noi ; anti-capitalistii pentru ca propun ca franta pur si simplu sa nu-si mai plateasca datoriile
Voilà de iata. Pe aceasta cala va anunt oficial ca anu’ asta e prima oara când votez în franta !
Hello all, je publie des commentaires sur les articles d'une amie qui écrit pour un journal roumain. Comme ses articles sont en roumain, je ne vais pas traduire mes commentaires en français. Excuses !
Commentaires