Rubrica lu' Ruxandra : Om bogat, om sărac sau despre datoria SUA

Ruxandra e în State si scrie lucruri misto pentru România Libera, si ma mai bag si io în seama cu ea din când în când ...

http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/om-bogat-om-sarac-sau-despre-datoria-sua-233088.html

Toata lumea finanteaza datoriile statelor : celelalte state, bancile, fondurile de investitii, etc. Datoriile emise de state sunt unele dintre cele mai sigure de pe piata, plecând de la principiul ca greu un stat ar putea da faliment. (Daca o întreprindere e în prag de faliment, banca încearca sa o salveze cu credite noi si/sau dobânda mai mica ; dar daca, în ciuda acestor eforturi, banca nu observa vreo ameliorare în situatia firmei, la un moment dat se lasa pagubasa ; banca nu se va gândi la impactul falimentului acestei firme asupra economiei de proximitate : nu-si va face griji pentru clientii întreprinderii care nu-si vor mai recupera avansurile sau pentru furnizorii ei care nu vor mai fi platiti pentru materiile prime deja livrate ; efectul de contagiune – un faliment provoaca alte falimente în jur – nu e problema bancii.) Daca un stat e în prag de faliment, se pune mâna de la mâna si se intervine, ca în cadrul Greciei, pentru ca un faliment neorganizat si necontrolat poate duce la sfârsitul lumii (vorba vine). Un stat falimentar înseamna credite nerambursate (si, deci, pierderi pentru statele care l-au împrumutat) si putere de cumparare slaba (si, deci, o piata de desfacere mai mica pentru produsele celorlalte state). Restul lumii e dublu afectata : nu-si recupereaza banii si vinde mai putin ; ceea ce-i poate fi fatal, de unde si efectul de contagiune. Fara sa vorbim de încrederea investitorilor, care poate suferi în urma unui faliment, facându-i sa nu mai investeasca în datorii în general si sa creasca rata dobânzii si costul protectiei (împotriva pierderilor) pentru toata lumea. (Da, si în finante exista sentimente si emotii !) Frica ultima este cercul vicios : ca sa iasa din rahat, un stat are nevoie de bani, ca sa relanseze economia ; ori, ca sa cumpere datorii, investitorii au nevoie de garantii, ca sa fie siguri ca vor fi rambursati (iar cea mai tare garantie este cresterea economica). Cam acelasi lucru s-a întâmplat cu bancile cu probleme în timpul crizei : unele banci erau atât de mari si subventionau o asa mare parte din economie încât statele au fost nevoite sa intervina si sa le salveze. Statele au intervenit bineînteles cu bani, dar mai ales cu un vot de încredere (stati linstiti, totul va fi bine, suntem aici, prezenti, si ne asumam responsabilitatea pentru bancile noastre), menit sa asigure pietele financiare, care deveneau isterice (v-am zis, în finante e mult suflet !). Istoria nu prea ne zice cum s-a terminat povestea cu bancile : unele au cumparat noi jet-uri private, unele au platit traderii cu bonusuri imense, unele au rambursat statele cu mare pompa. Cert e ca votul de încredere a contat si pietele bursiere s-au mai calmat. Amu’, am un coleg care a calculat cam cât ar fi economisit Statele Unite daca, în loc sa salveze bancile, ar fi salvat direct persoanele fizice îndatorate în bula imobiliara, lasând bancile sa moara în suc prorpiu : sute de miliarde de dolari. Da’ n-ar mai fi fost morala pentru omu’ de rând (sa nu te-ntinzi mai mult decât ti-e plapuma) ...

Bref, datoriile suverane îsi poarta bine numele : sunt cele mai tari :)

Ca sa revenim la datoria Statelor Unite, ea este detinuta de toata lumea. Dar mai ales de China, care foloseste stocurile de dolari ca sa cumpere si sa vânda pe piata propria sa moneda, yuanul. Astfel, China reuseste sa piloteze (citeste frâneze) cursul yuanului, ca sa evite ca moneda sa sa devina prea “tare” si sa frâneze exporturile catre strainatate (produsele chinezesti nu s-ar mai vinde asa bine daca preturile ar creste). Pozitia SUA e destul de aiurea fata de chinezi : sunt fericiti ca are cine sa îi finanteze, dar sunt necajiti ca li se face concurenta “neloaiala” (americanii nu vor putea niciodata sa produca, si deci sa vânda, la preturi atât de mici), ceea ce îi frâneaza în cresterea economica .... care crestere economica e imperios necesara rambursarii datoriilor ... care datorii ... stiti urmarea !

Hello all, je publie des commentaires sur les articles d'une amie qui écrit pour un journal roumain. Comme ses articles sont en roumain, je ne vais pas traduire mes commentaires en français. Excuses !