Rubrica lu' Ruxandra : Hipersexualizarea copiilor: care este adevărul?
Ruxandra e în State si scrie lucruri misto pentru România Libera, si ma mai bag si io în seama cu ea din când în când ...
http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/hipersexualizarea-copiilor-care-este-adevarul-257004.html
1. Vazui si io reportaje de minimiss à l'américaine la televizor si e de-a dreptul infiorator. Inca o data, parintii isi proiecteaza propriile aspiratii nerealizate asupra copiilor (nimic nou sub soare : si io am facut pian pentru ca pe mama n-au dat-o cand era mica). Ce e ingrijorator, pe langa impactul asupra educatiei copiilor (de care voi vorbi mai incolo), e ca acesti parinti devin gerantii unui fond de comert. Un fond de comert primit in mod gratuit de la natura, care poate fi "muncit" (machiat, epilat, botoxat, etc.) fara permis de construire. E lumea plina de exemple de parinti "manageri" ai copiilor, mai ales in muzica. Viziunea asta utilitarista nu e foarte diferita de cea a facutului plozilor pe banda rulanta pentru incasarea alocatiilor. Frontiera intre interesul copilului si interesul parintelui e foarte fragila.
Acum, despre impactul asupra educatiei copiilor: e la mintea cocosului ca reflexele de minimiss raman, mai ales cand sunt capatate la o varsta asa de frageda, la care se zice ca suntem "ca un burete" in termen de capacitati de acumulare, de invatare. Ce vreau sa zic prin "reflexe" : dat ochii pe spate, râs cristalin la comanda, mers cu dat din cur, etc. Pozatul continuu. Realizarea ca esti privita tot timpul si, deci, ca trebuie sa fi perfecta tot timpul. Perfectiunea e un concept care trebuie sa apara cat mai tarziu in viata unui copil pentru ca este cel mai puternic factor de conditionare. Ma explic : perfectiunea s-a nascut in momentul in care eva a muscat din mar si si-a dat seama ca e goala, i-a fost rusine si a fugit sa se ascunda, sa se acopere. Pana in acest moment fructifer, eva se credea perfecta. Asta e copilaria : o stare de gratie, vecina cu raiul, in care grija imperfectiunii nu exista. Cu prima muscatura de mar, sensul vietii evei s-a schimbat : de la a fi (pur si simplu) la a deveni (perfecta). In afara contextului biblic, momentul muscaturii este momentul in care copilul isi da seama ca e privit si ca se asteapta de la el o anumita poza validata social. Daca poza asta e una "sexy si rea", de femeie obiect, jumatate curva, jumatate gospodina, cu asta se ramâne. Pentru ca apoi are grija mass media sa cultive aceasta imagine la infinit: e plina presa de femei goale si refacute, de sfaturi pentru cum sa fi (again, "sexy si rea") ca sa ai un iubit misto, o cariera de succes, Bani. Sa nu ne mai miram ca toate femeile "e curve" si ca pana la urma, ce conteaza e tot "cu cine te mariti".
Mai avem pana sa reusim sa "spalam" imaginea femeii in lume ...
2. Am citit undeva ca femeile de azi încep sa se întrebe daca mamele lor au avut dreptate sa-si arda sutienele, sa ceara drepturi egale, etc. Daca nu cumva e mai confortabil pâna la urma sa cresti copiii si sa ai grija de casa (presupunând bineînteles ca sotul tau îsi poate permite sa plateasca o femeie de serviciu si o bona). La prietenele mele (mai toate de familie buna, cu studii universitare si posturi de raspundere) se cam confirma teoria. Mai toate (cu mine în frunte) se viseaza mari dame de societate, preotese de saloane politico-artistice la care vine toata lumea buna în vizita. Mai toate se viseaza Libere (sa gândeasca, sa citeasca, sa se exprime, bref sa faca ce vor) si fara constrâneri financiare : rentiere sau maritate bine. Cre’ si io când la un serviciu bun se munceste minimum 12 ore pe zi + în week-end + în vacanta. Cre’ si io când firmele sunt napadite de birocratie, administratie, formalitati. Cre’ si io când meseria pentru care ai fost format ti se pare din ce în ce mai departe, când munca ti se goleste de sens. Io vreau sa fac teatru, desi sunt expert contabil, am o prietena care vrea sa faca rochii si bijuterii desi e director de marketing, alta care vrea sa organizeze expozitii si concerte desi e inginer. Daca am avea barbati “bazati”, am putea sa ne lansam trup si suflet în pasiunile noastre respective. Nici macar nu e vorba de o revolta împotriva mamelor noastre ; nu e teribilism ; nu e gica contra. Generatia noastra, cum iar am auzit undeva, nu mai cauta sa-si ucida tatal (aici, mama), sa rupa cu traditia, sa porneasca revolutii si sa rastoarne sisteme sociale. Generatia noastra cauta confortul, linistea, mâncarea buna, hainele de marca, sportul (si sexul) regulat, bref hedonismul bine temperat. Generatia noastra nu e resemnata la gândul ca nu se mai poate schimba nimic, ci foloseste structurile actuale (sociale, economice, politice) pentru propriul sau interes ; la nivel individual, nu colectiv. Lupta colectiva nu merita, asta e trista constatare a generatiei noastre. Am murit de râs când am vazut coperta de la Times-ul de anu’ trecut : person of the year = the protester. Sa fim seriosi. Nimeni nu se mai bate pentru nimic în ziua de azi. Revolutiile arabe erau inevitabile, cum erau si “revolutiile” din fostele tari comuniste. Ne miram cum de le-a luat atâta timp sa iasa în strada sau mai bine zis cine i-a orchestrat si în ce scop.
Voilà de vezi starea generala a populatiei : conformism si compromis la loc de cinste. Sa nu credeti ca daca io nu m-am prostituat pâna în ziua de azi cu unu’ chelios, cu ghiul si burta, a fost în numele vreunei valori sau moralitate. Nu. Pur si simplu “n-am avut noroc” cum zice bancu’. Sau oi fi fost prea urâta. Prea vulgara. Prea agresiva. Si nici faptul ca m-am îndragostit de unu’ fara bani nu m-a ajutat. (Unu’ fara bani care mi-a marturisit într-un moment profund castrator, I agree, ca n-o sa câstige niciodata îndeajuns cât sa ma tina acasa.)
Deci (în sfârsit un “deci”) daca oricum parvenitismul asta muieresc (“sa te mariti bine”) e social acceptabil, cum sa nu fim toate curve ?! Feminismu’ (cel mai eficient leac anti hipersexualizare, ca sa zic ca nu sunt total pe dinafara subiectului) e pe moarte, asta e realitatea. De unde si laxismul opiniei publice fata de minimisse si fete dezbracate pe toate posturile de televiziune.
Daca “omenirea are ciclu si oscileaza” (Ó Sam) între feminismul revolutionar (al mamelor noastre) si feminismul casnic (al nostru), sa speram ca fetele noastre ne vor razbuna ?!
P.S. @ Vasalie. Multumesc pentru primire. Sunt într-adevar o doamna, ce pula mea. Una necenzurata.
3. Io nu zic ca toate femeile e curve.
Zic doar ca traim intr-o societate arhi-utilitarista in care profitorismul (dintre care si relatiile interesate, nu pur romantice) e tolerat, vezi incurajat, si asta oricare ar fi categoria sociala, culturala, profesionala, etc. Zic ca fat-frumos e mai des fiu de împarat decât poet în mizerie, ca mama ma intreaba in continuare ce e ma-sa ce e ta-su cand ii prezint pe cineva, ca as prefera ca prietenul meu sa castige mai bine decat mine. Zic ca suntem crescute cu asteptari si pretentii, chiar si cand nu suntem date la minimiss, daramite cand in plus ni se implementeaza de la cea mai frageda varsta tehnica defilatului, a datului parului pe spate si a nechezatului prostesc la orice mica atentie. Zic ca suntem din ce in ce mai mult ceea ce ni se cere sa fim în reviste si la televizor. Ca imaginea femeii in lume, cu care intram in contact de cand suntem mici, nu e teribila :
- jucarii gen printesa sau gospodina ; singurele fantezii la care e incurajata o fetita ; doamne fereste sa îi stimulam imaginatia cu, spre exemplu, notiunea de (super)erou, cum e cazul pentru baietei ; las' sa-i limitam aria de activitate la menaj si reverie (la feti frumosi si cai verzi pe pereti)
- referinte biblice nu tocmai magulitoare : eva facuta la sfarsitul creatiei, ca sa nu se plictiseasca adam (rol de enterteinment, de accesoriu trendy), eva prima pacatoasa (shireata, se ascunde sa muste din mar ; tembela, se lasa pacalita de sarpe ; vicioasa, il trage si pe adam dupa dansa in decadere), maria simpla purtatoare (jeanne d'arc e singura eroina cavalereasca a crestinatatii si nici macar nu e replicata la ortodocsi ; maria "suporta" ceea ce i se anunta cu o asemenea resemnare incat unii critici de arta compara tablourile infatisand Buna Vestire ca scena unui viol)
- referinte societale mercantile total antieroice si anticarieristice : fetele sunt crescute ca sa fie "bune de maritat" si orice meserie ai avea tot "cu cine te mariti" conteaza
- si in sfarsit un cadru generational de retur la valorile sigure de confort si conformism, intr-un context de suferinta in cadrul profesional birocratizat
Zic ca presa feminina inteligenta e minunata pentru ca lipseste cu desavarsire. Ca discutiile muieresti standard sunt despre machiaje, parfumuri, tzoale si barbatzi, in nici un caz despre cum sa schimbam lumea. Ca neimplicarea asta nu se limiteaza la femei. Traim epoca cu cele mai multe ong-uri si cu cele mai putine convingeri. Activismul in mediul asociativ a devenit un standard pentru cv si o buna ocazie de vizibilitate pentru cariera personala. In politica, alegerile nu sunt disputate la nivel de proiect de societate, ci de retorica prafuita. De-aia zic ca suntem in regresiune fata de generatia mamelor si bunicelor noastre. Ele s-au batut pentru dreptul la vot si la avort, noi vrem sa fim intretinute. Exemplu: mama munceste in continuare la 65 de ani pentru ca nu se poate proiecta la pensie, nu se poate imagina inactiva, in timp ce pe mine nu m-ar deranja sa imi dau demisia la 30 de ani ca sa stau acasa. Nu zic asta cu vreun gust amar sau regret sau cu vreun "dac-ar fi s-o luam de la capat". Nu zic cu sentiment si nu zic spre punere in aplicare. Zic ipotetic. Zic ca "nu e teribil" si-n acelasi timp zic sa arunce prima piatra cine se stie fara de pacat.
@ Sam. Despre ala chelios, cu burta si ghiul: depinde daca o are mare. Glumesc, desigur.
Hello all, je publie des commentaires sur les articles d'une amie qui écrit pour un journal roumain. Comme ses articles sont en roumain, je ne vais pas traduire mes commentaires en français. Excuses !
2. Am citit undeva ca femeile de azi încep sa se întrebe daca mamele lor au avut dreptate sa-si arda sutienele, sa ceara drepturi egale, etc. Daca nu cumva e mai confortabil pâna la urma sa cresti copiii si sa ai grija de casa (presupunând bineînteles ca sotul tau îsi poate permite sa plateasca o femeie de serviciu si o bona). La prietenele mele (mai toate de familie buna, cu studii universitare si posturi de raspundere) se cam confirma teoria. Mai toate (cu mine în frunte) se viseaza mari dame de societate, preotese de saloane politico-artistice la care vine toata lumea buna în vizita. Mai toate se viseaza Libere (sa gândeasca, sa citeasca, sa se exprime, bref sa faca ce vor) si fara constrâneri financiare : rentiere sau maritate bine. Cre’ si io când la un serviciu bun se munceste minimum 12 ore pe zi + în week-end + în vacanta. Cre’ si io când firmele sunt napadite de birocratie, administratie, formalitati. Cre’ si io când meseria pentru care ai fost format ti se pare din ce în ce mai departe, când munca ti se goleste de sens. Io vreau sa fac teatru, desi sunt expert contabil, am o prietena care vrea sa faca rochii si bijuterii desi e director de marketing, alta care vrea sa organizeze expozitii si concerte desi e inginer. Daca am avea barbati “bazati”, am putea sa ne lansam trup si suflet în pasiunile noastre respective. Nici macar nu e vorba de o revolta împotriva mamelor noastre ; nu e teribilism ; nu e gica contra. Generatia noastra, cum iar am auzit undeva, nu mai cauta sa-si ucida tatal (aici, mama), sa rupa cu traditia, sa porneasca revolutii si sa rastoarne sisteme sociale. Generatia noastra cauta confortul, linistea, mâncarea buna, hainele de marca, sportul (si sexul) regulat, bref hedonismul bine temperat. Generatia noastra nu e resemnata la gândul ca nu se mai poate schimba nimic, ci foloseste structurile actuale (sociale, economice, politice) pentru propriul sau interes ; la nivel individual, nu colectiv. Lupta colectiva nu merita, asta e trista constatare a generatiei noastre. Am murit de râs când am vazut coperta de la Times-ul de anu’ trecut : person of the year = the protester. Sa fim seriosi. Nimeni nu se mai bate pentru nimic în ziua de azi. Revolutiile arabe erau inevitabile, cum erau si “revolutiile” din fostele tari comuniste. Ne miram cum de le-a luat atâta timp sa iasa în strada sau mai bine zis cine i-a orchestrat si în ce scop.
Voilà de vezi starea generala a populatiei : conformism si compromis la loc de cinste. Sa nu credeti ca daca io nu m-am prostituat pâna în ziua de azi cu unu’ chelios, cu ghiul si burta, a fost în numele vreunei valori sau moralitate. Nu. Pur si simplu “n-am avut noroc” cum zice bancu’. Sau oi fi fost prea urâta. Prea vulgara. Prea agresiva. Si nici faptul ca m-am îndragostit de unu’ fara bani nu m-a ajutat. (Unu’ fara bani care mi-a marturisit într-un moment profund castrator, I agree, ca n-o sa câstige niciodata îndeajuns cât sa ma tina acasa.)
Deci (în sfârsit un “deci”) daca oricum parvenitismul asta muieresc (“sa te mariti bine”) e social acceptabil, cum sa nu fim toate curve ?! Feminismu’ (cel mai eficient leac anti hipersexualizare, ca sa zic ca nu sunt total pe dinafara subiectului) e pe moarte, asta e realitatea. De unde si laxismul opiniei publice fata de minimisse si fete dezbracate pe toate posturile de televiziune.
Daca “omenirea are ciclu si oscileaza” (Ó Sam) între feminismul revolutionar (al mamelor noastre) si feminismul casnic (al nostru), sa speram ca fetele noastre ne vor razbuna ?!
P.S. @ Vasalie. Multumesc pentru primire. Sunt într-adevar o doamna, ce pula mea. Una necenzurata.
3. Io nu zic ca toate femeile e curve.
Zic doar ca traim intr-o societate arhi-utilitarista in care profitorismul (dintre care si relatiile interesate, nu pur romantice) e tolerat, vezi incurajat, si asta oricare ar fi categoria sociala, culturala, profesionala, etc. Zic ca fat-frumos e mai des fiu de împarat decât poet în mizerie, ca mama ma intreaba in continuare ce e ma-sa ce e ta-su cand ii prezint pe cineva, ca as prefera ca prietenul meu sa castige mai bine decat mine. Zic ca suntem crescute cu asteptari si pretentii, chiar si cand nu suntem date la minimiss, daramite cand in plus ni se implementeaza de la cea mai frageda varsta tehnica defilatului, a datului parului pe spate si a nechezatului prostesc la orice mica atentie. Zic ca suntem din ce in ce mai mult ceea ce ni se cere sa fim în reviste si la televizor. Ca imaginea femeii in lume, cu care intram in contact de cand suntem mici, nu e teribila :
- jucarii gen printesa sau gospodina ; singurele fantezii la care e incurajata o fetita ; doamne fereste sa îi stimulam imaginatia cu, spre exemplu, notiunea de (super)erou, cum e cazul pentru baietei ; las' sa-i limitam aria de activitate la menaj si reverie (la feti frumosi si cai verzi pe pereti)
- referinte biblice nu tocmai magulitoare : eva facuta la sfarsitul creatiei, ca sa nu se plictiseasca adam (rol de enterteinment, de accesoriu trendy), eva prima pacatoasa (shireata, se ascunde sa muste din mar ; tembela, se lasa pacalita de sarpe ; vicioasa, il trage si pe adam dupa dansa in decadere), maria simpla purtatoare (jeanne d'arc e singura eroina cavalereasca a crestinatatii si nici macar nu e replicata la ortodocsi ; maria "suporta" ceea ce i se anunta cu o asemenea resemnare incat unii critici de arta compara tablourile infatisand Buna Vestire ca scena unui viol)
- referinte societale mercantile total antieroice si anticarieristice : fetele sunt crescute ca sa fie "bune de maritat" si orice meserie ai avea tot "cu cine te mariti" conteaza
- si in sfarsit un cadru generational de retur la valorile sigure de confort si conformism, intr-un context de suferinta in cadrul profesional birocratizat
Zic ca presa feminina inteligenta e minunata pentru ca lipseste cu desavarsire. Ca discutiile muieresti standard sunt despre machiaje, parfumuri, tzoale si barbatzi, in nici un caz despre cum sa schimbam lumea. Ca neimplicarea asta nu se limiteaza la femei. Traim epoca cu cele mai multe ong-uri si cu cele mai putine convingeri. Activismul in mediul asociativ a devenit un standard pentru cv si o buna ocazie de vizibilitate pentru cariera personala. In politica, alegerile nu sunt disputate la nivel de proiect de societate, ci de retorica prafuita. De-aia zic ca suntem in regresiune fata de generatia mamelor si bunicelor noastre. Ele s-au batut pentru dreptul la vot si la avort, noi vrem sa fim intretinute. Exemplu: mama munceste in continuare la 65 de ani pentru ca nu se poate proiecta la pensie, nu se poate imagina inactiva, in timp ce pe mine nu m-ar deranja sa imi dau demisia la 30 de ani ca sa stau acasa. Nu zic asta cu vreun gust amar sau regret sau cu vreun "dac-ar fi s-o luam de la capat". Nu zic cu sentiment si nu zic spre punere in aplicare. Zic ipotetic. Zic ca "nu e teribil" si-n acelasi timp zic sa arunce prima piatra cine se stie fara de pacat.
@ Sam. Despre ala chelios, cu burta si ghiul: depinde daca o are mare. Glumesc, desigur.
Commentaires