Seara. Seara numai ma simt la largul meu...
Metrou. Acasa. Mâncare pe fuga (de fiecare data prea foame ca sa gatesc pe bune). Televizor. Dush si spalat pe dinti (nu mereu). Cateodata chiar si demachiat. Cateodata chiar si niscaiva ordine (rar). O tigara. O cafea decafeinata cu lapte (nu neaparat in ordinea asta). El. Nu conteaza.
Bilantul zilei de azi: ceva exceluri, ceva mailuri, ceva neintelegeri (stii? Cand e multa lume intr o reuniune si nimeni nu vrea sa se angajeze sa faca ceva si la sfarsit ramane pe "trebuie sa facem" da' fara sa fi pus vreun nume langa vreo sarcina. Si dupa aia, dupa vreo 2-3 zile sau luni, depinde, cineva intreaba unde suntem cu treaba aia si nimeni nu stie si toata lumea a inteles ca altcineva trebuia sa o faca si se aranjeaza spontan niscaiva aliante si cum, cand 2 oameni iti spun ca esti beat, trebuie sa te duci sa te culci, cade magareata pe tine, ca unde s multi puterea creste si n are nici un sens sa te bati cu morile de vant ca vorba aia literatura e literatura si realitatea nu; in fine, nu e nici o vorba da' ai inteles aluzia.) la prânz am fumat 3 tigari topindu ma de caldura. Eram imbracata in negru. M am si gandit cand am iesit pe usa: daca m ar fi vazut mama nu m ar fi lasat niciodata sa plec asa, ca doar n a murit nimeni, sau sunt deja in doliu pentru ca imi doresc sa moara ea ?! Da' chiar n am crezut c o sa fie asa cald, ca au zis c o sa fie doar 22 de grade si ploua si e vant de vreo 2 luni. Nici vara nu mai e ce a fost. Deci la pranz. Iar am vorbit de serviciu. Iar ne am plans ca nu merg treburile, ca nu e recunostinta de la management, ca oamenii nu sunt motivati si pe buna dreptate. Iar ne am justificat ca n am facut aia si aia, ca nu se poate face, pai cu ce legitimitate sa i cer lu icsulescu sa lucreze pentru mine cand schimbarea mea de post tot n a fost oficializata? Nici macar nu pot sa cer noi carti de vizita. Pai cum sa ma cunoasca oamenii pe piata daca io nici macar nu am carti de vizita sa le dau?! In fine, asta e, oricum nu mai cred in firma asta. De mult mi s a luat, de mult mi am dat seama ce de fraiera am fost cand am crezut cai verzi pe pereti la angajare. Asta cu tu iti faci postul e cea mai mare prostie. Adica daca vrei sa arzi gazu' de pomana, nu te fute nimeni in creieri, da' daca chiar vrei sa faci cate ceva, nu te ajuta nici dracu'. In fine. Ca la serviciu. Sper numa ca toti baietzii astia (colegii mei) sunt mai fericiti acasa decat la serviciu. Desi daca e sa judec dupa mine...
Asta seara bucatareasa va propune: somon. Cu zama de lamuie. Si un iaurt. El sa se descurce. Io m am hotarat ca nu mai mananc. Nimic. Niciodata. E, Zic si io asa. Sunt acuma intr o cura de slabire. N am mai facut de ceva vreme. Vreun an doi. M am destrabalat. Si se vede. Da' oricum nu ma alege nimeni. Desi acu' o saptamana s a dat la mine unu intr un bar. I am cerut o bricheta si mi a lasat numaru de telefon. Si pentru o secunda am crezut ca cine stie, poate fat frumos chiar exista. Si i am dat un mesaj. Ceva frumos, asa, diafan. Sincer, da' fara speranta. Gen: io sunt deja cu cineva, deci n ai nici o sansa la mine, da' sa stii ca mi ai redat zambetul pe buze lasandu mi numaru tau, nu mi s a mai intamplat niciodata, foarte dragutz din partea ta. Ceva asa intelectual. Cam literar (urasc prescurtarile mai ales pentru ca nu le inteleg). In traducere libera: nu sunt o curva, da' daca esti un baiat misto si chiar te ai indragostit nebuneste de mine, uite numaru' meu, poti sa incerci sa ma cuceresti cu niste mesaje rafinate. Am un iubit, da' nu sunt toate roz intre noi asa ca nu se stie niciodata, fa mi o curte magnifica si poate il parasesc si ma marit cu tine si imi dau demisia si iti fac un copil (o fetitza, asa mi a ghicit mie matusa mea in carti). E, si mi a raspuns porcu pulii mele. Ceva gen: nici o problema, si io am deja o gagica, da' sunt foarte pofticios. Sunt convinsa ca exact cuvantu' asta l-a folosit: pofticios. Un porc. Nu i am mai raspuns. Deci revin la teza mea: fat frumos nu exista, da i in pula mea de idioti, toti ori curvari ori impotenti.
In iaurt pun niste zaharina si trebuie sa amestec ca altfel are un gust jalnic (cand te pomenesti cu o tona de zaharina intr o singura lingurita te innegresti de scarba, e ca si cand ai bea lapte cu ketchup, mi a ramas imaginea asta in cap din generala, cand imi povestea o colega ca fratsu punea ketchup in tot, chiar si in lapte). El si a luat o inghetata. Zero solidaritate! Bine ca baga in el, nene! Daca nu m ar urmari imaginea (si mai ales sunetu') lu' mama urlând la tata ca daca mai baga asa in el ca porcu' o sa crape, i as zice vreo doua. Da' bine ca noi nu suntem ca mama si ca tata. Noi nu ne certam. Pentru ca nu vorbim. Ne intelegem perfect pentru ca uram amandoi confruntarea. Suntem mereu de acord pentru ca ne doare in pula de ce crede celalalt. Da-l in pula mea, imi zic io in gand (desi cre' c as putea foarte bine s o zic cu voce tare, ca tot nu s ar sesiza natafletzu'). El in schimb nu injura nici in gand, sunt convinsa. Asa sunt astia fara sare fara piper. Ginerii perfecti. De dus la ma-ta acasa.
Bilantul zilei de azi: ceva exceluri, ceva mailuri, ceva neintelegeri (stii? Cand e multa lume intr o reuniune si nimeni nu vrea sa se angajeze sa faca ceva si la sfarsit ramane pe "trebuie sa facem" da' fara sa fi pus vreun nume langa vreo sarcina. Si dupa aia, dupa vreo 2-3 zile sau luni, depinde, cineva intreaba unde suntem cu treaba aia si nimeni nu stie si toata lumea a inteles ca altcineva trebuia sa o faca si se aranjeaza spontan niscaiva aliante si cum, cand 2 oameni iti spun ca esti beat, trebuie sa te duci sa te culci, cade magareata pe tine, ca unde s multi puterea creste si n are nici un sens sa te bati cu morile de vant ca vorba aia literatura e literatura si realitatea nu; in fine, nu e nici o vorba da' ai inteles aluzia.) la prânz am fumat 3 tigari topindu ma de caldura. Eram imbracata in negru. M am si gandit cand am iesit pe usa: daca m ar fi vazut mama nu m ar fi lasat niciodata sa plec asa, ca doar n a murit nimeni, sau sunt deja in doliu pentru ca imi doresc sa moara ea ?! Da' chiar n am crezut c o sa fie asa cald, ca au zis c o sa fie doar 22 de grade si ploua si e vant de vreo 2 luni. Nici vara nu mai e ce a fost. Deci la pranz. Iar am vorbit de serviciu. Iar ne am plans ca nu merg treburile, ca nu e recunostinta de la management, ca oamenii nu sunt motivati si pe buna dreptate. Iar ne am justificat ca n am facut aia si aia, ca nu se poate face, pai cu ce legitimitate sa i cer lu icsulescu sa lucreze pentru mine cand schimbarea mea de post tot n a fost oficializata? Nici macar nu pot sa cer noi carti de vizita. Pai cum sa ma cunoasca oamenii pe piata daca io nici macar nu am carti de vizita sa le dau?! In fine, asta e, oricum nu mai cred in firma asta. De mult mi s a luat, de mult mi am dat seama ce de fraiera am fost cand am crezut cai verzi pe pereti la angajare. Asta cu tu iti faci postul e cea mai mare prostie. Adica daca vrei sa arzi gazu' de pomana, nu te fute nimeni in creieri, da' daca chiar vrei sa faci cate ceva, nu te ajuta nici dracu'. In fine. Ca la serviciu. Sper numa ca toti baietzii astia (colegii mei) sunt mai fericiti acasa decat la serviciu. Desi daca e sa judec dupa mine...
Asta seara bucatareasa va propune: somon. Cu zama de lamuie. Si un iaurt. El sa se descurce. Io m am hotarat ca nu mai mananc. Nimic. Niciodata. E, Zic si io asa. Sunt acuma intr o cura de slabire. N am mai facut de ceva vreme. Vreun an doi. M am destrabalat. Si se vede. Da' oricum nu ma alege nimeni. Desi acu' o saptamana s a dat la mine unu intr un bar. I am cerut o bricheta si mi a lasat numaru de telefon. Si pentru o secunda am crezut ca cine stie, poate fat frumos chiar exista. Si i am dat un mesaj. Ceva frumos, asa, diafan. Sincer, da' fara speranta. Gen: io sunt deja cu cineva, deci n ai nici o sansa la mine, da' sa stii ca mi ai redat zambetul pe buze lasandu mi numaru tau, nu mi s a mai intamplat niciodata, foarte dragutz din partea ta. Ceva asa intelectual. Cam literar (urasc prescurtarile mai ales pentru ca nu le inteleg). In traducere libera: nu sunt o curva, da' daca esti un baiat misto si chiar te ai indragostit nebuneste de mine, uite numaru' meu, poti sa incerci sa ma cuceresti cu niste mesaje rafinate. Am un iubit, da' nu sunt toate roz intre noi asa ca nu se stie niciodata, fa mi o curte magnifica si poate il parasesc si ma marit cu tine si imi dau demisia si iti fac un copil (o fetitza, asa mi a ghicit mie matusa mea in carti). E, si mi a raspuns porcu pulii mele. Ceva gen: nici o problema, si io am deja o gagica, da' sunt foarte pofticios. Sunt convinsa ca exact cuvantu' asta l-a folosit: pofticios. Un porc. Nu i am mai raspuns. Deci revin la teza mea: fat frumos nu exista, da i in pula mea de idioti, toti ori curvari ori impotenti.
In iaurt pun niste zaharina si trebuie sa amestec ca altfel are un gust jalnic (cand te pomenesti cu o tona de zaharina intr o singura lingurita te innegresti de scarba, e ca si cand ai bea lapte cu ketchup, mi a ramas imaginea asta in cap din generala, cand imi povestea o colega ca fratsu punea ketchup in tot, chiar si in lapte). El si a luat o inghetata. Zero solidaritate! Bine ca baga in el, nene! Daca nu m ar urmari imaginea (si mai ales sunetu') lu' mama urlând la tata ca daca mai baga asa in el ca porcu' o sa crape, i as zice vreo doua. Da' bine ca noi nu suntem ca mama si ca tata. Noi nu ne certam. Pentru ca nu vorbim. Ne intelegem perfect pentru ca uram amandoi confruntarea. Suntem mereu de acord pentru ca ne doare in pula de ce crede celalalt. Da-l in pula mea, imi zic io in gand (desi cre' c as putea foarte bine s o zic cu voce tare, ca tot nu s ar sesiza natafletzu'). El in schimb nu injura nici in gand, sunt convinsa. Asa sunt astia fara sare fara piper. Ginerii perfecti. De dus la ma-ta acasa.
Commentaires